Daca
de Rudyard Kipling
Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor;
daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;
daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;
daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;
daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale , inspulberata-n vant,
de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;
daca poti strange toate castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba de neizbanda ta;
daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui
sa te slujeasca inca, peste puterea lor,
desi in trupul firav o alta forta nu-i,
afara de vointa ce le impune : “spor”;
daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;
daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un OM - copilul meu !
Anti Daca
de Kostas Vanidis
De poti sa faci pe prostul, când altul te repede
Facând-o pe desteptul si cu-n cuvânt nu-l certi,
De nu te-ncrezi în nimeni si nimeni nu te crede
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti.
De nu rabzi nici-o clipa un rau sa-l împlinesti
Si daca minti mai tare, când altii nu spun drept,
De-ti place în iubire cu ura sa lovesti
Si totusi îti pui masca de sfânt sau întelept.
De te târasti ca viermii Si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul îl sui la rang de tel,
De parasesti învinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi fara sfiala pe amândoi la fel,
De poti sa-ti afli scrisul si spusa talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Când vorbele si fapta în vânt ti-s risipite,
Tu dându-le la dracu’ poti altele scorni.
De poti sa faci întruna dintr-un câstig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,
De poti sa-ti storci si gândul si inima si nervii,
Îmbatrânite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarâre, plecându-te ca servii,
Când toti striga ‘nainte, doar tu strigi înapoi!
Daca stând în multime te-mpaunezi semet,
Dar lânga cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Pe dusmani si pe prieteni, tratându-i cu dispret,
În fata-i lingusesti si-n dos ‘i-nseli amarnic,
Si daca poti sa faci oriunde, oricând un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamântul, cu tot prinosul sau,
Vei fi-ntre Domni – întâiul, dar niciodata OM!